De Crăciun ne vrem raţia de adevăr!
Pe 22 decembrie 1989 Ceauşescu îşi lua zborul de pe clădirea CC-ului, părăsind puterea după 25 de ani, dar lăsând însă în urmă o întreagă garnitură de slujitori ai săi, care avea să construiască noua democraţie din România.
Dincolo de regretul pentru cei căzuţi atunci şi recunoştinţa pentru libertatea pe care am câştigat-o, cred că cel mai reprezentativ sentiment pentru românii de acum este frustrarea de a nu fi văzut încă adevărul dezvăluit cu privire la acele zile în care au murit 160 de oameni până să fugă Ceauşescu şi 944 după fuga lui!!! S-au scris până acum cărţi, şi în România şi în afara ei, din care putem desluşi diversiunea creată de artizanii FSN-ului, despre care Iliescu spunea pe 22 decembrie atunci că „acţionează de luni de zile”.
Ne mirăm acum că o înteagă ţară s-a luptat atunci cu nişte terorişti care deşi au fost învinşi, nu au lăsat în urma lor niciun mort, niciun rănit, niciun prizonier!
Între timp am realizat şi noi cât de predispuşi eram atunci manipulării prin televiziune, nu că acum nu am fi, şi ce amploare pot avea marile dresaje mediatice.
Faptul că Ion Iliescu este de abia inculpat în Dosarul Revoluţiei şi foarte probabil nu va mai apuca să execute o eventuală sentinţă nu face decât să adâncească dezamăgirea unui popor din rândurile căruia milioane de oameni şi-au părăsit ţara.
Marele necaz este că răul a fost deja făcut de toţi foştii securişti şi nomenclaturişti care au ocupat posturi cheie în toţi aceşti ani.
Nu putem să nu ne întrebăm ce părere ar avea eroii de atunci de cum arată România de azi? de faptul că aproape un sfert din populaţie a părăsit ţara pe timp de pace, sau de faptul că mulţi dintre români pomenesc acum în silă numele propriei ţări!?
Dacă în aceşti 30 de ani ne-am mărit treptat raţia de libertate despre care s-a scris atunci pe ziduri, cu siguranţă că România profundă încă tânjeşte cu disperare după raţia ei de adevăr, care i-a fost prea multă vreme ascuns şi pe care mulţi au renunţat să îl mai caute.
PS: Nu este oare o amară ironie a sorţii faptul că monumentul ridicat în faţa fostului CC seamănă izbitor de mult cu o ţeapă?
Alexandru Năstase
