O înfrângere a socialismului cu cruciuliţă
Eşecul Gabrielei Firea în alegeri este şi eşecul unei strategii de imagine pe care PSD-ul a folosit-o foarte multă vreme. Asocierea lor cu ideea de credinţă, biserică, religie, pentru că nu-i aşa, majoritatea românilor sunt creştin-ortodocşi, vor aprecia acest lucru şi îi vor vota!
De-asta pesediştii au făcut donaţii uneori generoase pentru construcţia de biserici, de-asta Mircea Geoană cita din din Sf. Ioan Gură de Aur şi spunea că îl admiră pe Patriarh în timpul dezbaterii prezidenţiale din 2009.
Folosindu-se şi de actualul statut al Bisericii Ortodoxe Române, dependentă financiar de un stat din ce în ce mai secularizat, PSD-ul a încercat să îşi creeze în rândul electoratului creştin practicant ideea că, deşi pesediştii fură, „ măcar ăştia mai dau şi la biserici domne’ „
Situaţia în sine este ridicolă şi scandaloasă totodată, neexistând o doctrină politică mai opusă religiei decât socialismul.
Doar că, evident, la PSD ca şi la celălalte partide mari din România, doctrina contează puţin spre deloc, socialismul lor constând în câteva lozinci seci despre grija pentru oameni şi în culoarea roşie. Practic, PSD este fiul cel mai mare şi mai sinistru al FSN-ului, clădit pe nostalgiile comuniste ale lui Ion Iliescu, pe vechi cadre PCR care au încercat să-şi menţină puterea în ţară şi care au şi-au format o pepinieră din rândurile celor mai „pragmatici” şi lipsiţi de scrupule dintre români.
În esenţă, PSD a fost mereu partidul celor manipulaţi şi al celor direct interesaţi.
De fapt, asocierea de către mulţi oameni a PSD-ului cu Biserica, a făcut enorm de mult rău Bisericii şi ideii de credinţă în general.
Ce poate fi mai odios decât să vezi nişte politruci care calcă în picioare morala creştină prin comportamentul lor, că îşi fac poze printre icoane sau organizează pelerinaje gratuite pe bani publici? Mai odios de atât nu este decât să vezi că unuia ca Liviu Dragnea i se cântă „Vrednic este” de către corul Patriarhiei, cum s-a întâmplat acum câţiva ani!
Referendumul pentru definirea căsătoriei a fost momentul în care mulţi oameni ai Bisericii au conştientizat cât de dăunătoare este asocierea cu partidul poreclit „ciuma roşie”. Atunci s-a văzut că până şi o iniţiativă bună, ajunge să fie respinsă de oameni atunci când este intrumentalizată politic în folosul unor politicieni atât de corupţi.
Dacă electoratul creştin se rupe treptat de PSD, este un semn de însănătoşire atât pentru viaţa politică, cât şi pentru cea religioasă din România.
Până la urmă, nu există partid care prin tot ce a făcut, „să fi luat numele Domnului în deşert” mai mult decât a făcut-o acest PSD.
Jurnaliştii cărora le place să repete obsesiv că avem nevoie de un partid de stânga nu au a se teme de nimic, acesta există deja, este noul USR-PLUS, doar că încă mai are membrii şi simpatizanţi care nu şi-au dat seama de asta!
Alexandru Năstase
