Căderea Constantinopolului, momentul când răsăritul Europei şi-a pierdut strălucirea
Pe 29 Mai 1453, turcii otomani cucereau oraşul lui Constantin cel Mare, capitală a Imperiului Roman de Răsărit (denumit ulterior de istorici Bizantin), Noua Romă, simbol al celei mai măreţe idei imperiale care a existat vreodată. Roma creştină se voia a fi proiecţia pământeană a cetăţii divine.
De atunci această parte de lume avea să se schimbe definitiv. Pecetea oriental-musulmană avea să lase urme adânci, care se văd până astăzi.
Dispariţia Imperiului a lăsat în urmă legende şi tradiţii, precum cea despre împăratul martir Constantin Paleologul, sau despre preoţii care au dispărut în chip miraculos din catedrala Sf. Sofia când turcii intrau cu forţa în ea, dar care se vor întoarce să termine liturghia înainte de Judecată de Apoi, când Constantinopolul va fi iarăşi sub lege creştină.
Experienţa acelui moment a făcut ca peste lumea răsăriteană ortodoxă să se aştearnă durerea, fatalismul şi uneori resemnarea.
De la acea zi de marţi 29 mai a anului 1453 balcanicii cred că marţea sunt trei ceasuri rele sau că cifra 13 aduce ghinion (1+4+5+3).
Un imperiu ce s-a vrut a fi sfânt a căzut în mâinile păgânilor la capătul unei lungi agonii cauzate de slăbiciunile sau păcatele celor care i-au condus destinele.
Pentru orgolioşii greci „romei”, care au văzut cu ochii lor ridicarea semilunii în pantocratorul de la Sfânta Sofia, dar şi pentru toţi creştinii ortodocşi, nu a existat eveniment istoric care să-i facă să reflecteze mai mult asupra vorbelor lui Iisus: „Impărăţia mea nu este din lumea aceasta.”
Au urmat secole de lupte militare şi diplomatice, cedări, compromisuri, până când modernitatea a adus o oarecare linişte.
Chiar dacă aparent trăim într-o lume cu alte priorităţi, tensiunea acelor momente din secolul XV încă persistă, altfel cum ne explicăm hotărârea brutală a preşedintelui Turciei de a retransforma Sfânta Sofia în moschee?
Va înceta vreodată tensiunea dintre Islamul care îşi învaţă fidelii că trebuie să cucerească lumea şi Creştinătatea smerită, dar care ştie că după îndelunga răbdare vine şi victoria?
Parodox
Sursa foto: www.greekcitytimes.com
