Lupta cu memoria, o idee mereu proastă

Cine are ca profesie studiul istoric se confruntă cu o provocare atunci când autoritatea statului impune o interdicție ce ține de sfera gândirii și ideilor.

Avem de câțiva ani o lege antilegionară, contestată puternic la vremea ei, care a fost înăsprită recent fără să existe o dezbatere reală, deși președintele a respins-o in prima fază.

În textul legii se reia obsedant formula că este interzisă răspândirea ideilor legionare și antinsemite sub nenumărate forme.

Cine a avut vreodată curiozitatea a observat că legionarii au produs foarte multă literatură, de mai multe feluri, în care găsim exprimate nenumărate idei, inspirate la rândul lor din nenumărate alte surse. Multe idei sau concepte preluate de legionari au fost utilizate ulterior și de alții în diverse contexte. De unde știm cine le-a preluat direct de la legionari, care din altă sursă, și cu ce gânduri?

Spe exemplu Corneliu Zelea Codreanu nu a scris doar critici sau atacuri împotriva evreilor, ci și alte lucruri, cum ar fi:

„Bacșișul, mita și hoția au desființat sănătatea morală a națiunii române. Legionarul va căuta să desființeze aceste apucături și să reînvieze sentimentul demnitatii omenesti.”

 „Prima grijă punctualitatea”, sau „Ajută-ți fratele căzut în nenorocire, nu-l lăsa”, „Oratoria ta este oratoria faptei, tu făptuiește, lasă pe alții să vorbească”. (citate din „Cărticica șefului de cuib”)

 Putem intâlni aceste citate „legionare” în multe alte contexte, cum ghicim sursa și intenția celui ce le folosește?  Este moral sau normal să trimitem în închisoare pe cineva care folosește un astfel de îndemn într-o conjunctură sau alta?

Altă problemă imensă constă în faptul că multe personalități ale culturii române ar putea cădea sub acuzația de antisemitism: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Ioan Slavici, Vasile Conta, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol, N. Paulescu, B.P. Hașdeu, Ion Heliade Rădulescu, Mircea Eliade, Octavian Goga, etc

Ce rămâne din cultura noastră dacă suntem foarte woke-riguroși și încetăm să-i mai promovăm pe acești „antisemiți”? Mai nimic, doar viziunea relativiștilor și a adversarilor despre România!

Institutul „Elie Wiesel”, condus de domnul Alexandru Florian, fiul propagandistului comunist Radu Florian, el însuși aflat în aceeași sferă de gândire, a condamnat în timp mai multe personalități ale culturii noastre, ori ale rezistenței anticomuniste, ca aparținând extremei drepte.

Se poate lesne ajunge la concluzia că domnul Florian a urmărit prin această lege o răfuială ideologică personală cu legionarismul, nu crearea unui climat de pace socială și înfăptuirea unui act de dreptate. Ca și cum fiul unui comandant legionar ar pune la punct o lege care bagă în pușcărie tinerii ce (din păcate)  poartă tricouri cu Che Guevara!

Adevărul incomod este că prin natura umană ceea ce pentru o comunitate este pozitiv, pentru alta poate fi negativ. Nu li se poate cere nemților să îl interzică pe Bismarck pentru că lezează sensibilitățile franțuzești, după cum există în Ungaria statui ale lui Horthy fără să se tină cont de sensibilitățile românești sau evreiești, iar exemplele pot continua.

Din câte se știe, sute de mii de români au făcut parte din Legiune în epocă, numărul simpatizanților nefiind cunoscut. Oamenii aceia au avut copii, prieteni, unii au scris cărți, mulți au suferit în temnițele comuniste, ori au devenit figuri importante ale culturii noastre. Oare câți dintre ei s-au atașat de Legiune în primul rând pentru că erau ostili evreilor, și câți vor fi avut motive mai profunde de ordin economic sau social?

Realist vorbind, cât de posibil este ca ideile lor să fi dispărut cu desăvârșire, când sunt în bună măsură inspirate din realități care le preced și care poate încă persistă?

Bunele, relele, sau chiar ororile tuturor entităților, politice sau de orice natură, trebuiesc cunoscute pentru a nu mai fi repetate. Dar ca să împiedicăm repetarea unor erori ajută oare o vânătoare de cuvinte, simboluri sau semne?

Sau mai degrabă ar trebui încurajată cercetarea liberă și completă a surselor istorice, pentru a încerca să nu mai dăm naștere unor cauze cu efecte tragice?

Alexandru Năstase