Libertatea omului între virtual şi real
Valul de cenzură survenit pe internet de la alegerile americane încoace ne face să ne punem semne de întrebare cu privire la viitorul libertăţii de a comunica.
Asta e fără îndoială un lucru grav, dar şi mai grav este faptul că ne-am lăsat cu toţii purtaţi în această lume controlată de un grup restrâns de indivizi, în ideea că ăsta e viitorul şi nu avem ce face.
Dacă preşedintele Americii practic nu a avut pentru câteva zile unde să îşi spună punctul de vedere (pentru că Facebook, Twitter şi marile trusturi de presă l-au blocat) ,la ce se poate aştepta un om simplu care vreodată în viaţa lui se va situa în afara standardelor comunităţii?
Situaţia de faţă ne face să ne aducem aminte de ce părinţii fondatori ai SUA încurajau iniţiativa privată, dar atrăgeau atenţia cu privire la pericolul monopolurilor care se pot constitui profitând de avantajele pieţei libere.
Faptul că o reţea de socializare alternativă înfiinţată de conservatorii americani, Parler, a dispărut practic de pe internet prin conlucrarea Google şi Amazon ne arată exact cât de închis şi restrictiv devine acest sat global, cum a fost numit internetul.
Tot mai mulţi oameni simt această atmosferă şi încearcă să găsească alternative la serviciile oferite de aceşti mari giganţi. (vezi migrarea masivă de la WhattsApp la Telegram)
Abia acum a devenit clar pentru mulţi că în afara standardelor corectitudinii politice nu prea mai există o cale de a avea succes pe internet.
Marile trusturi din media, internet şi tehnologie au devenit într-o măsură tot mai mare agenţi de propagandă ai unor idei pe care le putem numi direct neocomuniste.
Atacurilor sistematice împotriva religiei şi a tuturor elementelor identitare, precum naţiunea, familia sau tradiţiile, începe acum să li se vadă scopul şi de către oamenii care nu erau preocupaţi de astfel de lucruri până acum.
Politicieni din toată lumea au chemat să se facă liste: de susţinători ai lui Trump, de extremişti de dreapta, de coronasceptici, de antivaccinişti, de negaţionişti ai încălzirii globale…şi istoria ne învaţă că lista rămâne mereu deschisă, marşul revoluţionar către o lume nouă găseşte mereu pe cale elemente problematice şi duşmani ai poporului.
Nu e vorba acum de consecinţele unor alegeri americane, ci de o dictatură care se instaurează treptat şi cu zâmbetul pe buze.
Şi atunci ce să facă omul simplu care vrea să-şi păstreze sau mai bine zis să-şi recapete dreptul de a vorbi liber?
Primul pas ţine de efortul fiecărui om matur de a-şi aduce aminte că există informare şi în afara reţelelor de socializare, că mai există şi alte site-uri (cât or mai exista) şi că există viaţă şi în afara internetului.
Poate a venit vremea ca oamenii liberi să redescopere arta şi plăcerea dialogului direct, faţă către faţă . Dacă internetul va deveni tot mai restrictiv, cu siguranţă că o presă scrisă şi o tribună citadină vor putea renaşte, o agora în care cetăţenii să spună deschis ce-i doare, fără teama de standardele totalitare ale vreunei comunităţi.
Când sursele de informare sunt în mare parte otrăvite, nu ne rămâne decât să privim atent lumea din jur, să ne exersăm discernământul şi să ne aducem aminte că nimeni nu deţine tot adevărul.
Parodox
